N-am atâtea vieţi câte vise am. Și când ești așa, e inexplicabil de greu să alegi care sunt puţinele vise pe care să le urmărești cu ardoare într-o viaţa prea scurtă pentru numărul lor. A fost o ușurare să aleg muzica. Dar e totuși greu să o alegi în România. Deși mi-am propus să-mi văd doar de colţisorul meu, nu cred că voi reuși. Nu pot să rămân nepăsătoare când văd cum muzica e furată, subapreciată, promovată prea puțin, lipsită de respect și chiar batjocorită, din păcate. Așa că, fac și voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă ca să o răscumpăr în dreptul meu câte puţin în fiecare zi, muncind din greu, studiind și compunând, discutând și certându-mă dacă e nevoie, susţinându-mi colegii, cumpărând albume și bilete la concerte, dând mai departe ceea ce știu, cu alte cuvinte, trăind-o în toate aspectele ei. Da, muzica se trăiește, de când te trezești până te trezești din nou.

M-am prezentat mai mult sufletește, pentru mine e mai important și mai personal așa dar cu drag îți voi spune mai multe despre mine dacă mă vei întreba când ne vom întâlni sau dacă îmi vei scrie.

 

Dă mai departe:FacebookGoogle+TwitterEmail